Hipotermia reprezinta o stare patologica ce apare in urma actiunii prelungite si intense a frigului asupra organismului animal,indeosebi la nou-nascuti,la animalele batrane,slabe si tarate.

Hipotermia presupune scaderea temperaturii corporale sub limita fiziologica normala,instalata in urma unui dezechilibru intre procesele termogenice(de producere a caldurii cu centrul in hipotalamus) si cele termolitice(de pierdere a caldurii avand centrul tot in hipotalamus).

Dupa modul de producere,hipotermiile sunt de trei feluri si anume :

fiziologice(de hibernare naturala)

patologice realizate cu participarea unor conditii favorizante : alimentatie deficitara,stari toxice,boli infectioase grave etc si apar indeosebi la animalele nou-nascute,batrane .

artificiale putand fii realizate cu mijloace farmacodinamice.(anestezia induce hipotermie)

Hipotermia fiziologica sau hibernarea a fost definita drept un fenomen periodic,regulat,in care temperatura organismului animal scade apropiindu-se de cea a mediului ambiant.

In timpul hibernarii, mentinerea in viata se datoreaza unor depozite de grasime acumulate inainte de intrarea in hibernare.Trezirea animalului din hibernare se poate face in orice moment,aceasta putand fii o trezire spontana sau indusa.

Hibernarea se produce la temperaturi ale mediului de 1,5-6°C pentru unele specii si de 5-10°C la alte specii.

Speciile de animale care intra in hibernare sunt : ariciul(Erinaceus europaeus), harciogul galben (Cricetus cricetus), marmota(Marmota montax), ursul ,broasca testoasa, liliacul etc.

In timpul hibernarii se produce scaderea metabolismului energetic de cca.10-100 de ori,se reduce frecventa miscarilor respiratorii(putandu-se chiar opri timp de cateva minute),se reduce ritmul cardiac(la arici de la 230 batai/minut se ajunge la 24 batai/minut, iar la marmota de la 70 batai/minut la 2-4 batai/minut).De asemenea viteza de circulatie a sangelui si tensiunea arteriala vor scadea cu valori cuprinse intre 5-20 fata de normal.Gonadele,hipofiza,suprarenalele,glandele endocrine si tiroida isi reduc mult activitatea.

Durata somnului hibernal este variabila in functie de specie si de natura variatiilor factorilor endogeni si exogeni.Ariciul are un somn hibernal mai putin profund si dureaza in medie 3 luni.

Broasca testoasa cu tample rosii are o durata a somnului hibernal de 5-6luni,iar hibernarea la ursul polar dureaza 4-6 luni timp in care acestia pierd cam 40 % din greutatea corporala.

Un aspect important legat de hibernare a fost descoperit de catre oamenii de stinta,studiind hibernarea la veverite.S-a demonstrat ca, intaintea perioadei de hibernare, in sange scade nivelul concentratiei unei anumite proteine – HP(proteina specifica hibernarii),hibernarea incheindu-se odata cu cresterea nivelului de HP.Variatia de HP este declansata nu de factorii externi cum s-ar crede, ci de “ceasul intern” al animalului.

Hibernarea este un fenomen ciclic,adica se produce in aceeasi perioada chiar daca in iarna respectiva temperatura mediului este de 25°C.

Incalzirea brusca a vremii in anotimpul rece poate determina trezirea hibernantului,acesta reluandu-si “somnul” cand temperatura mediului scade din nou.Dar daca asupra animalului aflat in hibernare se actioneaza cu o temperature foarte scazuta,atunci acesta se va trezi pentru a evita inghetarea unor tesuturi,ceea ce va duce implicit la moartea sa.

Fenomenul de estivare reprezinta hipotermia reversibila a pasarilor care se instaleaza in momentul in care acestea se gasesc in conditii nefavorabile de mediu (temperaturi scazute,lipsa hranei etc.).Hipotermia reversibila a pasarilor se prezinta sub trei forme :

amortirea periodica – produsa de ploi,zapezi si alte fenomene meteorologice nefavorabile;

amortirea din timpul noptii – apare la lastuni, colibri din cauza lipsei insectelor;

intrarea sezoniera in amortire – la caprimulgi.

Desi problema hibernarii animalelor a fost indelung cercetata,nu se cunosc nici pana astazi complet mecanismele ce stau la baza instalarii acesteia.